Placa mucoidă – cum ne “detoxifiem” de ceva ce nu există cu ajutorul curăţitorilor intestinali!

Placa mucoidă nu există! Când avem în faţă o reclamă, e bine să fim circumspecţi. Când reclama pretinde că un produs te “detoxifică”, e bine să fim super-circumspecţi. Când reclama pretinde că un produs te detoxifică de ceva ce nu există… dăm banii pe altceva.

Suntem bombardaţi de publicitate agresivă în favoarea unor aşa-numite produse de detoxifiere a colonului, care nu sunt de fapt decât nişte banale laxative de volum (care pot avea, într-adevăr, rostul lor) la suprapreţ.

De ce costă aceste produse “specializate” de zece ori mai mult decât aceleaşi ingrediente cumpărate de la Plafar? Pentru că invocă “beneficii miraculoase” bazate pe ipoteze absurde care se învârt în jurul noţiunii de placă mucoidă, o depunere fictivă pe pereţii intestinului, izvor al tuturor relelor.


Adică cum, fictivă? Să purcedem la o explicaţie mai pe îndelete:
Fiziologia colonului: mucusul şi motilitatea intestinală
Conceptul modern de placă mucoidă
De ce placa mucoidă este doar o invenţie – argumente medicale
“Panaceele” curăţitoare de colon
Dezavantajele financiare ale detoxifianţilor intestinali

Fiziologia colonului: mucusul şi motilitatea intestinală

Majoritatea nutrienţilor pe care îi obținem din alimentaţie se absorb la nivelul intestinului subţire, care are o structură specializată (pliuri intestinale, vilozităţi). Ce îi rămâne deci de făcut colonului? Acesta îndeplineşte patru funcţii mari. În primul rând, se ocupă cu absorbţia unor mari cantităţi de fluide şi electroliţi, convertind ce a ajuns la el în stare lichidă din intestinul subțire în materii solide sau semisolide şi absorbţia unor acizi graşi cu lanţ scurt proveniţi din fermentaţia carbohidraţilor care nu au fost absorbiţi în intestinul subţire, cum ar fi celuloza, cu ajutorul microflorei bacteriene: acest rol este mai puţin important la om, dar la ierbivore reprezintă o sursă foarte importantă de energie.

Bacteriile “bune” care populează colonul sintetizează vitamina K, importantă în procesul de coagulare, şi alte vitamine din complexul B. Colonul are şi funcţia de rezervor, depozitând bolul fecal, dar şi de eliminare a conţinutului său într-o manieră regulată.

Daca ne-am imagina colonul nostru ca pe un tub de evacuare a reziduurilor, atunci ar trebui sa vedem placa mucoida ca pe mizeria ce se depune pe acest tub de evacuare. (site-ul unui producător)

Atenţiune, dragi cititori, după cum poate bine ştiţi deja, colonul nostru nu este un tub rigid ca ţeava de scurgere care pleacă din chiuvetă, el este un organ funcţional şi cât se poate de viu! Desigur, această observaţie este empiric demonstrabilă prin simplul fapt că, pe o bună parte din colon, chimul (bolul alimentar/fecal) se deplasează împotriva gravitaţiei – gândiţi-vă la colonul ascendent! Un proces miraculos sau perfect justificabil de fiziologia omului? Haideţi să vedem ce se întâmplă de fapt.

Pentru a se proteja de excesul de aciditate datorat stresului, alimentelor nesanatoase, abuzului de medicamente, parazitilor, bacteriilor patogene, organismul secreta mucus. Si cu cat sunt mai periculoase substantele ingerate, cu atat se depune mai mult mucus. Excesul de mucus nu este deloc bun. Cu timpul, mucusul devine gros si greu, se intareste si ingreuneaza procesul digestiv. (site-ul unui producător)

Mucusul secretat de-a lungul tractului digestiv are, cu siguranţă, un rol extrem de important. Însă nu rolul de a contrabalansa un regim de viaţă nesănătos, ci cel de a facilita transportul alimentelor din cavitatea bucală până la nivelul rectului pentru digestia lor şi absorbţia principiilor nutritive. Acesta conţine frecvent şi cantităţi suficiente de bicarbonat pentru a neutraliza acizii implicaţi în digestia normală (cum ar fi acidul clorhidric din sucul gastric). Epiteliul colonului prezintă numeroase celule secretoare de mucus. De altfel, mucusul este principala secreţie a acestui segment. Rata secreţiei de mucus este reglată mai ales prin stimularea tactilă directă a celulelor mucoase (adică prin contactul materiilor fecale cu suprafaţa intestinală), dar şi prin reflexe nervoase locale sau printr-o stimulare intensă nervoasă parasimpatică.

Mucusul previne contactul direct dintre particulele alimentare şi mucoasa intestinală, având rol lubrifiant şi asigurând o alunecare uşoară, protejând peretele intestinal de eventuale traume excoriative sau chimice. De asemenea, el oferă mediul aderent necesar pentru formarea bolului fecal ce va fi eliminat şi protejează colonul de eventuala acţiune a bacteriilor existente la acest nivel. Mucusul nu rămâne în nici un caz lipit de mucoasa intestinală, iar celule care formează epiteliul tractului digestiv se descuamează şi se regenerează continuu, printr-un proces similar cu cel care are loc la nivelul pielii. Acest proces, care poartă numele de turnover celular, este foarte intens la nivelul mucoasei intestinale.

După cum am spus mai sus, colonul nostru nu este un organ static. Chiar dacă motilitatea colonului (specializat pentru depozitare) nu este atât de spectaculoasă şi rapidă ca cea a intestinului subţire (specializat pentru absorbţie), ea există, e foarte importantă şi e alcătuită din mişcări de amestec (haustraţiile) şi mişcări de propulsie. Conţinutul colonului este împins progresiv prin haustraţii către sigmoid, în acest timp substanţele dizolvate şi apa fiind absorbite, astfel încât din chimul de aprox. 1500 ml care părăseşte intestinul subţire, doar aprox. 100-200 ml se pierd prin fecale. Mişcările propulsive sau „mişcările peristaltice în masă” apar 1-3 ori pe zi, iar cele mai numeroase durează circa 15 minute şi au loc în prima oră de la micul dejun (de aici şi recomandarea pentru obiceiul super-sănătos de a ne educa să utilizăm toaleta în scopul defecaţiei zilnic, dimineaţa, după micul dejun – aviz constipaţilor :P). O astfel de mişcare propulsează conţinutul colonului la cel puţin 20 cm distanţă!

Dragi cititori, colonul nostru e făcut în aşa fel încât nimic, nici măcar celebra „placă mucoidă”, să nu se poată lipi de el: mucusul are acţiune lubrifiantă şi acoperă conţinutul alimentar/fecal, iar intestinul gros se mişcă şi deplasează bolul fecal, nu este în nici un caz o ţeavă rigidă! Mai mult, celulele care căptuşesc la interior mucoasa intestinală se elimină (ca celulele moarte de la nivelul pielii), formându-se periodic unele noi care le înlocuiesc.

Timpul de eliminare a alimentelor ingerate variază în funcţie de caracteristicile individuale ale tranzitului intestinal, dar în general acest proces durează 24-72 de ore. Eliminarea totală poate dura câteva zile, dar nu există nicio justificare fiziologică care să susţină existenţa unor reziduuri de materii fecale care stagnează timp de luni sau chiar ani în colonul nostru. De altfel, o astfel de întâmplare nu ar putea rămâne fără consecinţe severe asupra sănătăţii, aşa cum o să vedem în rândurile următoare. (Înapoi la cuprins)

Conceptul modern de placă mucoidă

Placa mucoidă face parte dintr-o paradigmă mai largă care susţine că mâncarea pe care o ingerăm ajunge să putrezească la nivelul colonului, răspândind în circulaţia sistemică produşi toxici care determină o auto-intoxicare. Aparent, vechii egipteni susţineau această ipoteză, spunând că descompunerea bolului alimentar la nivelul intestinelor duce la eliberarea unor toxine în sânge, cauzând febră sau puroi. De-a lungul timpului, ideea a fost dezvoltată şi chiar susţinută de anumiţi medici, clismele pentru curăţarea colonului fiind folosite ca un remediu universal capabil să trateze o sumedenie de afecţiuni nespecifice. Dar, în secolul 20, când cunoştinţele medicale au beneficiat de o explozie informaţională, conceptul a început să fie infirmat de noţiunile de anatomie, fiziologie, anatomo-patologie şi a căzut în derizoriu.

Din păcate, nu pentru totdeauna. Comunitatea medicală alternativă a avut grijă să-l menţină în viaţă: unul dintre importanţii resuscitatori ai fenomenului, care i-a dat şi numele plăcii mucoide, este naturopatul Richard Anderson. Scopul lui Anderson nu a fost să ajute medicina să progreseze, ci să-şi facă o companie care să vândă pe bani buni produse create special pentru o afecţiune inventată. Eu am citit câteva texte scrise de el şi este pur si simplu frapant cum oferă informaţii pe care şi un student de anul I le poate demonta, şi, ce mi s-a părut foarte amuzant, cum atribuie unor tratate serioase (de tipul Guyton) citate care nu se regăsesc în cărţile respective, am verificat personal câteva dintre ele!

Cred că toată lumea a văzut faimoasele imagini cu placa mucoidă. Ei bine, în mod bizar, această placă mucoidă nu poate fi eliminată decât dacă se folosesc produsele specializate, aşa cum este, de exemplu, kitul de curăţare intestinală Cleanse 28 conceput de însuşi domnul Anderson. De ce nimeni altcineva nu elimină reziduuri la fel de spectaculoase fără să utilizeze diversele formule destinate dezintoxicării colonului? Secretul constă în ingredientele acestor produse. Să vedem, aşadar ce conţine Cleanse 28, care costă fix 249 de dolari (!! – măcar BigPharma tratează afecţiuni medicale reale):

- Psyllium husk – tărâţele de psyllium fac parte din categoria laxativelor de volum (“fibre”), care afânează scaunul având capacitatea a de absorbi cantităţi importante de fluide. Psyllium acţionează blând şi cvasi-fiziologic. Laxativele de volum sunt considerate a avea cel mai mare grad de siguranţă terapeutică când se administrează pentru favorizarea tranzitului intestinal.

adailyapple.com

- Cascara Sagrada Bark – e obţinută prin prelucrarea scoarţei unui arbust şi a fost folosită de populaţiile amerindiene ca laxativ. Efectul se bazează pe conţinutul său de antrachinone şi face parte din categoria laxativelor iritante (stimulente), ca şi senna, Dulcolax, uleiul de ricin sau ceaiul de cruşin. FDA a interzis comercializarea ei în farmacii deoarece s-a observat că prezintă riscuri care îi depăşesc beneficiile, putând duce la hepatită toxică, hipertensiune portală, crampe abdominale, suspicionându-se chiar şi un potenţial carcinogenic.

- Bentonite clay – bentonita este un tip de argilă care în acest produs acţionează tot ca un laxativ de volum. Fun fact: bentonita e folosită şi pentru nisipul destinat litierelor de pisici (datorita proprietăţilor absorbante) şi în industria metalurgică pentru realizarea de matriţe.

theearthdiet.org

În caz că nu aţi citit deja aceste lucruri şi prin alte colţuri de internet, aflaţi că tocmai această asociere de laxative iritante şi de volum este responsabilă de accelerarea tranzitului intestinal şi de formarea materiilor fecale în cantităţi impresionante, care uneori, mai ales datorită argilei, capătă aspectul particular de mulaj al intestinului gros. Iată care e, de fapt, marele secret al faimoaselor „frânghii” mucoide (mucoid ropes). Fără acest amestec nu putem produce placă mucoidă! (Înapoi la cuprins)

curezone.com

De ce placa mucoidă este doar o invenţie – argumente medicale

1. Fiziologia colonului nu permite existenţa unui astfel de depozit, a se vedea capitolul anterior.

2. Dacă ar fi existat, placa mucoidă s-ar fi putut observa la examenele anatomo-patologice pe fragmentele prelevate, de ex., în contextul unor intervenţii chirurgicale la nivelul colonului. Şi nu numai atunci, ci şi la o simplă examinare macroscopică, cu ochiul liber, pe care o face orice chirurg când secţionează o bucată de intestin. Foarte multe intervenţii se realizează în regim de urgenţă (în cazul unor ocluzii intestinale, de pildă), fără o pregătire prealabilă a pacientului, dar niciun chirurg nu a descris vreodată vreo depunere de placă mucoidă pe pereţii colonului. Iată ce declară dr. Uthman, medic anatomo-patolog şi Assistant Professor la University of Texas School of Medicine: „Am asistat la câteva mii de biopsii intestinale şi nu am văzut niciodată vreun depozit de placă mucoidă. Această invenţie nu are nicio bază anatomică.”

3. Placa mucoidă ar fi trebuit să se observe cu precădere în cadrul autopsiilor. Niciun medic legist nu a văzut vreodată o astfel de depunere. Aţi asistat vreodată la tăierea porcului? Niciun măcelar nu a putut să relateze vreun caz de placă mucoidă porcină, deşi ar fi fost de aşteptat având în vedere dieta porcilor domestici.

4. S-a văzut vreodată placa mucoidă în cadrul unei colonoscopii? Iată ce spune dr. Diţoiu, medic gastroenterolog la Spitalul Fundeni: Am facut mii de colonoscopii si altii au facut milioane de colonoscopii, dar nici un medic nu a gasiti nici un rest de… ceva stagnand in intestin. Nici nu poate stagna ceva un timp, pentru ca acolo se produce necroza tesutului. Ţin să precizez că uneori se poate încerca o colonoscopie, în urgenţă, şi fără pregătirea prealabilă a pacientului, deşi nu e o situaţie grozavă să faci aşa ceva când încă există materii fecale în intestinul gros. Nici măcar în aceste cazuri nu s-a observat vreodată placa mucoidă.

learncolorectalsurgery.com

Într-o situaţie uzuală, înainte de o endoscopie digestivă inferioară, pacienţii trebuie să-şi „spele” colonul de materiile fecale (care nu stagnează, ci sunt pur şi simplu pe făgaşul lor firesc) cu laxative osmotice de tipul Fortrans. Puteţi vedea pe youtube mii de colonoscopii. Toate înregistrările arată pereţii colonului netezi şi curaţi în urma acestui „lavaj”, precum cel din imaginea de mai sus. Cu toate acestea, niciun pacient nu îşi aminteşte să fi eliminat spectaculoasele sfori de placă mucoidă după pregătirea cu Fortrans.

5. Mai există un examen medical care ar fi putut evidenţia depunerile de placă mucoidă: irigografia, adică clisma care se face cu bariu, o substanţă radioopacă. Nu a fost consemnat niciodată în literatura medicală un caz de stenoză (îngustare a lumenului intestinal) care să nu aibă un substrat anatomo-patologic sau funcţional identificabil (tumori, boli inflamatorii etc.). Or, se presupune că placa mucoidă fix asta face: Dr. R. Anderson si dr. Jensen au mentionat in mai multe dintre lucrarile lor faptul ca acest strat se poate ingrosa cu timpul, lasand lumenul ingustat in unele cazuri cu un diametru nu mai mare decat grosimea unui creion. In astfel de situatii, placa mucoida este un obstacol major in absorbtia substantelor nutritive din colon.

Astăzi, clisma baritată nu mai este prea des folosită, colonoscopia fiind o tehnică mult superioară, cu acurateţe incomparabilă şi neiradiantă. Dar niciodată o stenoză evidenţiată la irigografie/colonoscopie nu s-a dovedit a fi produsă de prezenţa vreunei „plăci mucoide”. (aveţi mai sus în partea stângă principiul irigografiei, apoi aspectul normal al colonului în cadrul acestei investigaţii, şi puteţi observa în dreapta cum arată un caz patologic pe secvenţa de irigografie – mai exact o stenoză intestinală). În plus, placa mucoidă din colon nu ar putea să stea în calea absorbţiei substanţelor nutritive din colon, deoarece colonul oricum nu are ca principal rol absorbţia acestora (ăsta e scopul intestinului subţire).

6. Aşa cum dr. Diţoiu spunea, stagnarea conţinutului intestinal are consecinţe grave asupra sănătăţii şi, completez eu, când se întâmplă, în mod excepţional, este întotdeauna cauzată de o afecţiune specifică. O astfel de stagnare se petrece în cadrul aşa-numitului sindrom de ansă oarbă, care apare atunci când printr-o porţiune din intestinul subţire bolul alimentar nu mai circulă aşa cum ar trebui, ceea ce duce la o proliferare bacteriană anormală şi periculoasă. Acest sindrom apare, de exemplu, în patologia stomacului operat (cum ar fi în cadrul chirurgiei obezităţii), duce la probleme importante de malabsorbţie (anemie, osteomalacie, tulburări de coagulare şi altele) şi necesită tratament antibiotic sau chiar chirurgical.

7. Un caz concret de stagnare a reziduurilor fecale la nivelul colonului este următorul: uneori, la pacienţii care suferă de diverticuloză (nişte „pungi” care se formează în peretele colonului, nu se ştie încă de ce) poate apărea diverticulita.

missiongi.com

Adică infecţia acestor „pungi” tocmai din cauza faptului că la nivelul lor pot stagna materii fecale. Ce se întâmplă în cazul ăsta? Păi, pacientul face febră, are dureri abdominale severe, iar analizele de sânge confirmă o stare infecţioasă. Uneori, afecţiunea poate duce chiar la perforaţii intestinale şi peritonită. În plus, forma acestor diverticuli favorizeză reţinerea materiilor fecale, ceea ce nu se poate întâmpla într-un colon normal sau în alte zone neafectate de diverticuli.

Da, colonul nostru poate fi afectat de o sumedenie de boli, mai mult sau mai puţin zgomotoase/grave. Însă acestea sunt întotdeauna obiectivabile, observabile cu ajutorul tehnicilor de diagnostic moderne – şi niciun medic nu a pus vreodată diagnosticul de placă mucoidă.    (Înapoi la cuprins)

tuberose.com

“Panaceele” curăţitoare de colon

În primul rând, problema acestor produse este marketingul agresiv care le propune drept remedii universale capabile să vindece orice boală la care ne putem gândi (de la acnee, la oboseală cronică), să combată stressul şi să prevină cancerul. Inclusiv să vindece faimoasa afecţiune inventată ce consta în depozitul de placă mucoidă (a se vedea toată pledoaria de mai sus). Credibilitatea persoanelor publice care „girează” aceste informaţii pseudoştiinţifice este grav afectată, din punctul meu de vedere. Peste tot în paginile de prezentare suntem bombardaţi cu informaţii lipsite de argumente medicale care ne anunţă că colonul nostru este bolnav, intoxicat şi că avem neapărată nevoie de o cură cu “detoxifianţi”.

Ni se spune că placa mucoidă e responsabilă de o lungă listă neagră de probleme: balonari, piele casanta si lipsita de stralucire, picioare umflate, oboseala,  transpiratie urat mirositoare, dureri de cap, boala hemoroidala,tulburari ale circulatiei venoase si limfatice, imunitate slabita… Şi că aceste afecţiuni se rezolva printr-o simplă cură cu un produs miraculos.

Având în vedere toată pledoaria anterioară prin care dovedesc că placa mucoidă nu poate exista şi nici nu există, cum vi se par aceste afirmaţii făcute pe site-ul curăţitorului de intestine? N-ar trebui sancţionată o astfel de publicitate?

De asemenea, ca o anecdoctă, tot pe site-urile care promovează aceste produse se pretinde că utilizând astfel de suplimente putem avea ochi mai luminoşi, ochii noştri fiind ceţoşi tocmai pentru că în ochi se pot citi tulburările metabolice, bolile de stomac, bolile hepatice – deci aici intervin noţiunile abracadabrante de iridologie. Suntem învăţaţi că unele tulburări hepatice sau biliare dau o coloraţie gălbuie a ochilor, iar prin conţinutul lor de fibre curăţitorii intestinali ajută chiar şi funcţia de detoxifiere a ficatului. Stimaţi cititori, icterul (observabil la nivelul ochilor prin îngălbenirea sclerelor, sau vizibil la nivelul tegumentelor) nu este un semn medical care să ne trimită să cumpărăm tărâţe, ci unul care trebuie să ne trimită urgent la medic!!!

Şi câte şi mai câte nu găsim pe site-urile astea care ar trebui să fie cumva sancţionate de Agenţia Naţională a Medicamentului – măcar să treacă într-un colţişor, ca la americani, faptul că comunitatea medicală nu sprijină aceste afirmaţii, pentru că citind comentariile lăsate de public am observat că multe persoane chiar se încred în aceste indicaţii de-a dreptul periculoase.

În ceea ce priveşte conţinutul lor, am observat că atât în compoziţia principalelor “detoxifiante” intestinale predomină detaşat tărâţele de psyllium şi seminţele de in. Despre tărâţele de psyllium am scris deja câteva cuvinte mai sus. Fiind nişte laxative de volum blânde, ele pot fi folosite cu succes în tratamentul constipaţiei cronice. Există de asemenea studii care susţin că ar avea şi alte efecte benefice prin combaterea dislipidemiei, asigurarea unui control mai bun al glicemiei, controlul hipertensiunii, dar sunt necesare studii suplimentare pentru confirmare. Aş menţiona că, dacă suferim de afecţiuni precum diabetul zaharat, hipertensiune, dacă suntem dislipidemici etc., trebuie în primul rând să urmăm indicaţiile medicului curant şi să încercăm să luăm şi să aplicăm decizia de a adopta un stil de viaţă cât mai sănătos înainte de a căuta să apelăm la remedii miraculoase.

Chiar şi în cazul constipaţiei, e bine să ne reevaluăm dieta şi să vedem întâi cum putem creşte aportul de fibre prin consumul unor cantităţi adecvate de legume, fructe, cereale integrale, nu să căutăm laxative, de oricare tip ar fi ele. Psyllium nu ar trebui folosit de persoane care au tulburări de deglutiţie (înghiţire) şi trebuie consumat cu o cantitate adecvată de apă. Există posibilitatea ca psyllium să reducă absorbţia unor medicamente dacă se administrează concomitent din cauza efectului laxativ.

Seminţele de in (râşnite, pentru că cele neprelucrate se elimină în general nedigerate în scaun) au şi ele un conţinut ridicat de fibre, consumul lor putând avea acelaşi efect laxativ. Sunt bogate în micronutrienţi, în acizi graşi nesaturaţi (omega 3) şi lignani (fitoestrogeni, antioxidanţi). Sunt investigate o serie de potenţiale benefice, precum scăderea nivelului cholesterolului total, scăderea nivelului de trigliceride sau controlul glicemiei; desigur şi în cazul acestor seminţe sunt necesare studii suplimentare, pentru că cele efectuate până în prezent nu sunt toate în acord unele cu altele.

Precauţii: S-a constat că consumul seminţelor de in poatet interacţiona cu anumite medicamente anticoagulante (aspirina, clopidogrel), deci e bine să consultaţi medicul dacă sunteţi sub un astfel tratament.

S-ar părea că consumul în exces poate duce la ileus (paralizie intestinala), deci un astfel de supliment ar trebui să se folosească cu cumpătare. De asemenea, ele trebuie consumate cu cantităţi adecvate de apă pentru a se evita riscul apariţiei unei ocluzii intestinale. Din cauza potenţialelor efecte de tip estrogenic, seminţele de in ar trebui să fie utilizate cu precauţie în cazul femeilor care suferă de sindromul ovarului polichistic, endometrioză, fibrom uterin, sau cancer de sân, ovar, uter. Există un studiu care a arătat că femeile care consumă seminţe de in răşnite zilnic au un risc crescut de a dezvolta tulburări menstruale. Mai multe detalii despre seminţele de in aici şi aici.

Desigur, pentru un diagnostic de certitudine şi o abordare terapeutică corectă recomand consultul medical, constipaţia (mai ales dacă e însoţită de câteva semne de alarmă detaliate în finalul articolului) poate fi semn al unei afecţiuni mai serioase.(Înapoi la cuprins)

Dezavantajele  financiare ale detoxifianţilor intestinali

O a doua mare problemă pe care o am cu aceste produse este preţul lor. În ziua de azi, găsim tărâţe de psyllium şi semninţe de in în foarte multe locuri, ele fiind în mod evident mult mai ieftine decât produsele de “curăţare” intestinală. Haideţi să facem un mic calcul, ok?

Compoziţia unuia dintre produsele de acest tip este următoarea: tărâţe de psyllium cca. 30%, seminţe de in cca. 50 %, chimen, coriandru, oregano, pătrunjel, argilă etc.. Chimenul, coriandrul, oregano, pătrunjelul ies direct din discuţie pentru că sunt în cantităţi mici şi pentru că mulţi dintre voi le au deja în casă şi le folosesc la prepararea zilnică a hranei. În loc de un produs cu 2% pătrunjel uscat şi măcinat recomand, de exemplu, o salată tabbouleh, uşor de făcut, gustoasă şi sănătoasă tare.

În mod normal, produsele din această categorie se vând în cantitatea de 500 de grame şi costă între 70 şi 120 lei. Asta înseamnă până la 120 lei pentru 165 g psyllium şi 260 g de seminţe de in. Cât costă aceste două surse de fibre dacă le cumpărăm separat? Păi, de exemplu, nişte tărâţe de psyllium de încredere sunt produse de SanoVita şi costă în jur de 10 lei pentru 150 g, iar seminţele de in sunt muuult mai ieftine, le găsiţi uşor în hipermarketuri: de ex., tot la SanoVita, plătim 2 lei pentru 250 g.


Asadar compoziţia făcută acasă costă: 11 lei (tărâţe psyllium) + 4,2 lei (seminţele de in) = aprox. 15 lei!

Dacă doriţi să consumaţi psyllium sau seminţe de in, le puteţi oricand cumpăra ca atare din comerţ. Psyllium poate fi consumat amestecând o linguriţă într-un pahar cu apă pe care îl puteţi bea înainte de masă. Seminţele de in pot fi consumate întregi sau măcinate cu iaurt, pot fi presărate pe pâine făcută în casă, prajituri, în diferite sosuri etc. (Înapoi la cuprins)

Când cineva încearcă să vă vândă un produs al cărui efect se bazează pe afirmaţii conform cărora 80% din problemele de sanatate pot fi prevenite sau rezolvate prin “curăţarea colonului” sau prin sesiuni de “detox”, încercaţi să fiţi sceptici şi nu vă lăsaţi amăgiţi de nişte capcane comerciale. Dacă un singur produs naturist/farmaceutic ar fi capabil să prevină sau să trateze TOATE bolile contemporane, cu siguranţă aţi auzi de el în revistele medicale şi în cabinetul doctorului vostru!

Produsele de acest gen pot ajuta în constipaţia cronică, e drept, pot ameliora anumite tulburări digestive, dar acest lucru este realizabil şi prin schimbarea dietei sau, oricum, prin achiziţionarea fibrelor (laxativelor de volum) la preţuri decente! În plus, o dietă “health-conscious” ne-ar putea modifica cu adevărat factorii de risc pentru bolile cronice netransmisibile (boli cardiovasculare, cancer): se estimează că 30-40% din cancere pot fi prevenite printr-o alimentaţie sănătoasă! Înainte să luaţi decizia de a vă curăţa intestinele de reziduuri inexistente, gândiţi-vă la cum v-aţi putea schimba obiceiurile alimentare nesănătoase!

Atenţie!

1. Laxativele de volum nu sunt indicate în toate tipurile de constipaţie. Dacă constipaţia este severă, e bine să consultaţi un medic. Laxativele nu se recomandă dacă suferiţi de durere abdominală acută, boli inflamatorii intestinale, ocluzie intestinală, hemoragie digestivă, impactare fecală (fecalom). Uneori constipaţia e cauzată de anumite medicamente sau substanţe opioide, iar în aceste cazuri cauza trebuie îndepărtată. De asemenea, consultaţi medicul dacă constipaţia s-a instalat brusc sau s-a înrăutăţit (mai ales în cazul unui adult vârstnic), dacă e însoţită de vomă, distensie abdominală, sânge în scaun, scădere în greutate.

2. Deşi de multe ori ni se dă impresia că un produs strict “naturist” nu poate avea contraindicaţii sau reactii adverse, prin excelenţă, noi vă sfătuim să fiţi precauţi de fiecare dată când vă administraţi chiar şi un banal supliment alimentar. Citiţi articolul nostru despre legătura dintre mărul lupului, nefropatia balcanică şi cancerul de rinichi în Taiwan. Dacă suferiţi de afecţiuni cronice (hepatită cronică, ciroză hepatică etc.), consultaţi întotdeauna medicul dvs. înainte de a consuma produse aşa-zis detoxifiante. Orice produs naturist/farmaceutic are limitele sale de administrare şi e capabil să producă reacţii adverse!

Aveţi aici un exemplu de “curăţare” a colonului şi a ficatului care nu a avut efectele scontate, în cazul unui bolnav de hepatită cronică cu virus B: Link.